Oana Armega
mi-am pierdut aripile
s-au topit în acidul iadului
am căzut goală de sentimante
cu frunza acoperindu-mi sufletul
am întâlnit holograma altui timp
joc intre început şi sfârşitziua îmi privea lumea tăcută
iar noaptea se refugia obosită
pe tărâmul de nicăieri
două contururi paralele
fiinta şi nefiinta
alb şi negru
respiraţie şi nimic
imperfecţiune şi perfecţiune
născute din răsărit
călătorind până la asfinţit
te nasc din mine
mă nasc din tine
atât de vie şi atât de sihastră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu